Traducere de Octavian Cocoş
E-al verii ultim trandafir,
Doar el mai e înflorit;
Ai săi frumoşi tovarăşi dragi
De-acum s-au ofilit;
Şi flori în juru-i nu mai sunt,
Nici muguri mici defel,
Ca reflectându-i chipul roş
Să sufere cu el!
Eu nu te las însingurat
Pe firul tău să piei;
Dar dacă dorm toţi cei frumoşi
Să dormi şi tu cu ei.
Şi frunzele eu ţi le-aştern
În linişte pe jos
Unde tovarăşii tăi zac
Pieriţi, fără miros.
Te voi urma cât de curând,
Căci mor prietenii,
Şi din coroane de iubiri
Cad stelele-aurii!
Când inimi bune se-ofilesc
Şi când cei dragi s-au dus,
Oare va mai trăi vreun om
În lumea ce-a apus?
vezi mai multe poezii de: Thomas Moore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.